se dedică bloggerului
Tu treci prin țintirimul verde,
Paști troscoțel de pe morminte
Și zbieri după pierduta-ți mamă
Privind ca un copil cuminte.
Ridici din iarba verde capul,
Ații urechea... Ți să pare
C-auzi ecouri de talangă
Sunând duios în depărtare.
Fugi într-acolo, dar nimica
Nici nu să vede, nici s-aude,
Eu trist rămân privind la tine
Pe gânduri dus, cu gene ude.
Pe tine însă nu te mustră
Viața asta mult amară,
Iar eu ursitu-s printre lacrimi
Să-mi trec a vieții primăvară.
Și dacă în curând o cruce
Mă va veghea ferit de rele,
Abate-te mai des pe-aicea
Să paști și iarba gropii mele.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu