"Şi dacă voi nu mă iubiţi, eu vă... pe voi, şi voi merge au cu voia, au fără voia voastră!"

Acum vreo cinci ani, niște parlamentari, buni-răi - ca toți parlamentarii români, au intuit cum e cu președintele-jucător și, atunci, au pus de-o suspendare. Și a venit și referendumul... cu o „patriotică” inițiativă a suspendatului: să se voteze și scăderea numărului de parlamentari și parlament... unicameral! Bineînțeles că într-o țărișoară ca a noastră, în care oamenii-și blestemă aleșii (de ce i-au ales??), iar aceștia rup orice legătură cu cei ce i-au ales (ce treabă au ei cu vulgul??), propunerea a prins la românași. (Între noi fie vorba, nu m-au convins pe mine, prin romanticii ani '90, Miky și Darius, cf. romanului muşininian!!, că proaspăt demisul director de la cutare liceu este cea mai bună opţiune de primar pentru urbea noastră?? ... că viața politică este altceva decât ruginita tagmă (sic!) a dascălilor?... Și-a ieșit ce a ieșit! De-aia îl aleg și azi brașovenii tot pe Scripcaru, cu toate-ale lui!) Așa că s-a votat cum a vrut „jucătorul”: președintele a revenit triumfător, s-a votat și pentru reducere și pentru unicameral! Bravos națiune, halal să-ți fie! Și halal să-mi fie, eu însumi am votat pentru restrângerea numărului de aroganți care se cred lângă pulpana Domnului!! Precizare: s-a votat revenirea cu majoritatea simplă a celor prezenţi la vot!!! Ne-am ales chiar și cu promisiunea că, o dată la trei luni, iubitul și salvatul (de către popor!!) nostru, al tuturor, președinte ne va milui cu câte o întâlnire pe cinste în Piață, de la celebrul balcon al Universității. Vorbă să fie! gloata uită repede! - spera preşedintele mereu pus pe glume (proaste, gen: "Eu am venit, dar nu era nimeni acolo! hă, hă, hă!!") şi a trecut şi asta...
Și-așa a-nceput marele răzbel între parlament și celelalte puteri ale statului. Cel dintâi a devenit, încet, dar sigur, o instituție decorativă, în care câștigătorii următoarelor alegeri au ajuns minoritari în fața unei majorități dubioase și fripturiste (a se citi oportuniste), guvernul - o adunătură grețoasă de yesmeni, justiția - o instituție în care „ai noștri” fac dreptate iar „ai lor” sunt retrograzi, securiști, corupți etc. Și deasupra tuturora - ca un veritabil „tătuc” - președintele lui Niels Schnecker. El singur știe ce-i bine pentru țărișoară, el și slugile lui care nuanțează, pentru noi, proștii, mărețele hotărâri. Și începe sarabanda: tot felul de „patrioți”, de toate culorile, dar mai ales portocalii, ajung să ne reprezinte în Parlamentul European (cine și cum de i-a ales, fraților??!!), salariile bugetarilor se taie cu 25%, pensiile se impozitează abuziv (adică... legal), se închid spitale și școli, se dă peste cap Ministerul de Interne (din cauză de „Ieși afară, javră ordinară!”), se moare la porţile spitalelor închise, se dau te miri cui clădiri istorice ale unor (foste) şcoli, se incendiază monumente istorice etc. Poate hotărî ce vrea CCR, nu-s bani de plătit salariile, de revenit la pensiile anterioare (N.B. Europa şi FMI sunt mândre de fermitatea conducerii dâmboviţene). Am ajuns, ni se spune de sus, o țară de asistați, de mămicuțe și bebeluși!! Europa tace aprobator, nimic nu-i pare nedemocratic, FMI-ul devine un soi de sinistru, misterios şi cu pantofii rupţi prim ministru al României, care ne este arătat pe post de bau-bau, când suntem nemulțumiți, țara sărăcește iar președintele și ai lui ne spun cât de bine ne va fi. Guvernul schimbă borduri, amână la infinit costrucţia amărâtelor de autostrăzi, face stadioane în pantă şi bazine de înot fără personal de administrare... "Oh, ţară tristă, plină de umor!" şi îmbuibaţi.
Când buba se sparge, în sfârșit, și președintele este încă o dată suspendat, cum năstrușnicia cu adăugarea la referendum a... noii Constituții n-a ținut, apare în prim plan Curtea Constituțională, care hotărăște altă modalitate de vot decât la alegerea şi salvarea anterioară a mult-iubitului: dacă nu se prezintă jumătate plus unu dintre votanți, președintele nu poate fi demis, indiferent câți români ar vota pentru demitere!!! N-are importanță că nimeni nu știe precis câți am mai rămas, ori câți am crăpat/fugit/desțărat de-atâta bine!... E clar de ce (vorba scriitorului pașoptist) președintele poate spune triumfător „voi merge cu voia, au fără voia voastră!” Paradoxal, în aceste condiţii, e suficient să stai acasă, scârbit fiind de ceea ce se-ntâmplă, pentru ca totul să fie pe placul celor care vor puterea pe căi neaşteptate şi nebănuite. Revenirea la normalitate e catalogată chiar acum de ultimul fost pm, MRU, drept anarhie! Normalitatea lor - aia contează, nu a românului (cui ce-i pasă de el?? - el e masă de manevră, docilă, credulă, emoțională...).  Taci și-nghite, române, că la asta te pricepi!
P.S. Evident, Europa se autosesizează, tunând și fulgerând împotriva sălbaticilor proaspăt colonizați care nu pricep binefacerile democrației autentice. Ea nu experimentează pe propria ei piele austeritatea, ci pe-a altora - ea-i învaţă pe greci să-şi vândă insulele, ea-i ceartă pe români că s-au săturat de viaţă grea, ea redirecționează fonduri pentru bănci, nu pentru... minerii spanioli!...
Şi spune premierul actual (acum!!!): "În definitiv sunt român, şi orice român trebuie să fie interceptat!" Iar preşedintele lui Niels le dă apă ziariştilor din faţa sediului său de campanie şi le aduce şi două umbrele uriaşe, dar fără suporturi...
Vorba mea, "S-auzim numai de bine!"-şi pierde relevanţa, aşa că o transform: "Să ne mai auzim!...", nu-s original, doar urmez calea: "Să trăiţi bine!" - "Să trăiţi!" - "Mai trăiţi?!"...
P.P.S. Această răbufnire de "om de pe stradă" nu se doreşte citită şi de cei implicaţi în presa independentă!!! Cine are urechi de auzit şi ochi de cetit să priceapă amărăciunea-mi neimplicată, fără a-mi disemina obiectiv semiotica deontologică a momentului, din perspectivă UE, pe care eu, ca mai slab de cuget, n-o pricep, fiind depăşit!... Asta e!... Punct!
P.P.P.S. Impresionantă, pedagogică și neconvingătoare ultima ta postare, dragul meu.
Impresionantă - prin vervă și forță persuasivă. Prin detașarea pe care încearcă s-o emane. Există o anume nuanță de... omnisapiență care cred că prinde la lector.
Pedagogică - pentru că încearcă se educe pe onor cetitoriul, discret implicat prin uzul persoanei a doua. E pe principiul... „Deșteaptă-te, române!” Și atunci..., alt soi de propagandă!!!
Neconvingătoare - pentru că, uneori, cu lațul de gât și cuțitul în măduva osului, trebuie să alegi între două rele, fără să mai ții cont că, așa, devii manevrabil. Mergi pe principiul românesc, și nu numai, las' că-i vine și ăstuia rândul!
Răspund acilea pentru că nu vreau să-ți fac reclamă... anti!...
Şi ce titlu frumos şi oarecum profetic îi pusesem pe vremea când nu era deloc frecventat: "Şi dacă voi nu mă iubiţi, eu vă... pe voi, şi voi merge au cu voia, au fără voia voastră!"