Aice s-au dus cu jale
și în tihnă se albesc
oasele domniei-sale
de Miron Paraschivesc,
ce au fost trecut pe lume
ca să dea la toate nume.
Astăzi una cu țărîna
de iubire n-are știre
și un vreasc îi este mîna
care scrie aste știre.
Cînd zîmbiți din întîmplare
întorcînd aceste foi,
domnișori și domnișoare,
va zîmbi și el cu voi.
Doamne! ce de postări aşteaptă continuarea!!... Doamne, ce superficial sunt, sau, poate, ce împărţit între prea multe...
RăspundețiȘtergereCând vrei prea mult, nu obţii nimic! S-o ştii de la mine!
P.S. Vezi biblioteca-ţi!!!