Nu! Afirmaţia nu-mi aparţine! O consider kafkiană, monstruoasă prin absurdul ei. A fost rostită de una dintre cele mai apreciate voci din presa românească, la o oră de maximă audienţă. Conform distinsului ziarist, fiecare dintre noi îşi duce după el închisoarea - aşa înţeleg eu -, aşteptând senin momentul când urmează să vină poliţiştii să-l "salte", iar dacă se revoltă, dacă încearcă disperat să-şi ia zilele, pentru că nedreptatea e strigătoare la cer (conform presei!!, nu-i părerea mea!) e nedemn, e descalificant, pentru că individul e rotiţă din angrenajul Sistemului (musai cu S - zice distinsul!!) care nu vrea să creadă că şi pe el îl poate atinge braţul neiertător al legii. Aici e subtilitatea maestrului presei autohtone, poate şi alţii, la fel de "graşi" ca "împuşcatul" pot fi arestaţi/condamnaţi!!! Subtil mod de a-ţi trage marja de siguranţă. Şi... e la fel de pasibil de puşcărie, da' nu-i veni rândul! Ş-apoi, alţii s-au sinucis că n-aveau ce să dea de mâncare copiilor (te las pe tine, dragul meu, să faci conexiunile posibile, imaginabile... vizibile??... dintre cele două situaţii!). Închisoarea face parte din viaţa noastră!
Să ne-nţelegem, nu sunt un fan Adrian Năstase şi nici un simpatizant PSD, n-am motive să fiu, dar, de aici până la cinismul de a-i cere unui om să se ducă - e vinovat, sau nu, neesenţial! - la puşcărie, e cale lungă de străbătut. Ajută la ceva, cu ceva dacă mărturisesc că-n 2004 am votat anti-Năstase, ca mulți alți români naivi (e un eufemism!). Mă săturasem de aerele sale de superioritate, mă gândeam că vine un om cu experiență de viață, care și-a apărat demnitatea, la un moment dat... Prost gândeam.
Apoi, a vedea în gestul (uman, zic şi eu, ca nepriceputul în substraturi "dăştepte"!!) de a-ţi vizita un mentor, un prieten aflat la necaz, un gest propagandistic, fără să ai în vedere, cu nemaipomenita intuiţie demonstrată altădată, ameninţările directe proferate de Marele Şef, e-n afara deontologiei profesionale. Semnele şi semnalele vin de pretutindeni, chiar şi de la televiziunile "neimplicate", cum e aceasta, la care marele ziarist a acceptat să vină (la alta, anunţa, superior, în pâlnia telefonului, că nu vorbeşte cu oricine din studio! N.B. "oricine" era un cunoscut şi apreciat poet şi... ziarist, din când în când!!)). Mă-nşel?, sau resimt aici, neaşteptat, după atâţia ani, un nou Oracol de sorginte brucaniană?? Magister dixit! Un glas unic, revelator pentru prostime...
Oricum, am reţinut de la marele om de presă o groază de lucruri importante, iar cel mai important este că trebuie să am bocceluţa pregătită, pentru că, nu-i aşa?, închisoarea face parte din viaţa noastră! Justiției i te supui necondiționat, Magister dixit! Faci pușcărie, chiar când completul își începe anunțarea verdictului cu „Nu s-au reținut acuzații directe privind acuzatul”. Așa o fi..., dar K nu s-a sinucis, în schimb, a fost convins că aşa e drept să sfârşească - i-o pretindea sistemul, intra în codul vieţii lui de cetăţean anonim. Să am grijă cum traversez, ce vorbesc singur sau în public, să nu dau bacşiş etc. etc. etc.
P.S. Gogomănii spuse tot pe postul... echidistant: "E foarte complicat ca eu, muritor de rând, să concep, că fostul prim ministru al acestei ţări e un om care a încercat să se sinucidă! Năstase asta a pierdut: a pierdut aroganţa!" - aşa declară un emul de la Gândul, iar eu rămân cu gura căscată şi repet plin de respect: închisoarea face parte din viaţa noastră! Iar votul meu anti n-a fost suficient pentru a-i pedepsi aroganța. Dar salariul meu amărât diminuat cu un sfert, dar pensiile amărâților? - astea nu-s motive de judecată? aici nu se aplică aceeași măsură?
Iar preşedintele lui Niels Schnecker (al meu, nu prea...) cere ca miniştri să declare pe propria răspundere că n-au plagiat la doctorat! Păzeşte onoarea de familist a guvernului...
Cel mai tare însă mă doare ideea că, la cald, am aflat că totul e o chestie de operetă ieftină, cu un rănit vioi şi cu fular trendy în jurul gâtului. Şi tu?, fiule!... Da: închisoarea face parte din viaţa noastră! Şi miştocăreala, luarea în balon a oricărui subiect??? Mai există ceva grav pentru noi ăştia, formaţi de... FORMATORI de opinie??!
P.P.S. Turcescu? Cine-i Turcescu? Aflu că-i colonel fără armata făcută? Năstase l-a făcut colonel?...
Orice legătură între ultimele două postări nu este, acum, întâmplătoare.
P.P.P.S. Înţeleg că ura se dezvoltă exemplar: prim ministrul, ministrul de interne, medicii de la spitalul Floreasca, poliţistul care l-a salvat pe sinucigaş - toţi - sunt supuşi unor scenarii care ţin de "bezna minţii"...
Doamne, cine a făcut să ajungem la această imposibilă situaţie, în loc de necazurile vieţii, circul unor vendette clare ca lumina zilei ne ocupă tot timpul! Aşa îmi (ne!) trebuie!!!
Închisoarea face parte din viaţa noastră! Aştept soneria!...
„...să-mi alinți, / Brună fecioară a păcii adânci și cuminți, / Tropotul lung și mereu al galopului meu.” (Nicolae Labiș) „Caminante, son tus huellas / el camino y nada más; / Caminante, no hay camino, / se hace camino al andar. / Al andar se hace el camino, / y al volver la vista atrás / se ve la senda que nunca / se ha de volver a pisar. / Caminante no hay camino / sino estelas en la mar." (Antonio Machado)
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Există postări la care țin în mod deosebit, pentru că sunt rupte din mine, pentru că îmi surprind și partea neinteresantă pentru alții, parte care însă mă doare și seamănă a „urlet în gând”. Ele nu atrag, iar eu n-am de gând să le bat clopote. Lumea vrea spectacol exterior și multă culoare... Dar mai sunt și nori! Așa că, în schimb și în... compensație, cred că voi începe să țin un soi de jurnal ascuns, postând în comentarii micile mizerii care mă marchează mult mai tare decât bucuriile mărunte și, mai ales, întru folosul altor suflete. Voi scrie pentru mine, sărind din necercetat în necercetat și voi plânge-n pumni, pentru că și eu le am pe-ale mele..., nu doar iubiții mei cititori.
RăspundețiȘtergere