Nu! Recunosc, din varii și întemeiate motive nu m-am înscris corector la Evaluarea Națională de anul acesta. Și constat, ulterior (cum altfel?), că bine am făcut. Ce mai contează dacă-i alba, dacă-i neagra?! Spectacolul e unic!!! De ce? Mai întâi, corectarea se va face conform baremului!... Susținere „temeinică”: Academia spune că e corectă interpretarea, dar lasă loc... intepretărilor (exact ca-n bancul cu rabinul: „și tu ai dreptate, și tu ai dreptate...”). Contează accentul!?... Mai apoi, să se accepte ambele variante, dar numai în cazul celor care depun cerere-tip!?? Acu' vor dreptate și ăia cu atributiva..., că și ei sunt nedreptățiți, drept pentru care eu subscriu la sugestia unui telespectator hâtru: să se dea o ordonanță, ceva, și toți să primească 10 (zece - sic!!) din oficiu, că, vorba lui nenea Iancu, „toți sunt de familie bună!”
Las de o parte argumentul „forte”, care mi se pare din start discutabil - topica: prima e subiectivă, iar ce urmează copulativului e, musai, predicativă. În enunțurile: ”Eleva este câștigătoarea”, respectiv, „Câștigătoarea este eleva” mie mi se pare că tot „eleva” este subiect, indiferent de poziție! A se observa că am folosit articolul hotărât în ambele cazuri, pentru că și prin contragere, în asemenea exemple (în care se reliefează, deopotrivă cu subiectul, şi numele predicativ), folosim tot substantive articulate hotărât.
Recurgem la un mic artificiu: "Eleva este câştigătoare." şi "Câştigătoarea este elevă.". După cum se vede, nearticularea substantivului dezambiguizează enunțul prin
relativizarea (postarea în anonimat) a obiectului-însuşire, în timp ce prezenţa articolului hotărât, dimpotrivă,
generalizează realitatea numită, ceea ce face ca subordonata să devină
predicativă (să numească, în sens larg, o însușire a subiectului)! Or, revenind - în sfârşit! - la fraza incriminată, mi se pare mie că, în ambele cazuri, subiectul rămâne tot dificultatea, și-n fraza dată elevilor spre rezolvare, Ceea ce mă jenează este dificultatea răsfoirii.", şi-n cea cu topica inversată: "Dificultatea răsfoirii este ceea ce mă jenează." Nicio deosebire semantică între cele două enunţuri, nici gramaticală... Sau, cel puțin, așa zic eu...
Îmi sare Bog în ajutor și spune că subiectul e cauza enunțului, în timp ce efectul este nume predicativ (argument preluat din logică - deloc neglijabil!!): "Experiența este câștigul." sau "Câștigul este experiența." (spontan și pus pe glume... proaste, nuanțez: "Neatenția este eșecul." - "Eșecul este neatenția.").
Cred că soluția aleasă de onorata comisie îi avantajează tocmai pe copiii care învață dumnezeiește buchea, celor care nu-și pun probleme, celor pentru care „monsieur scriem, monsieur zicem, ce umbli cu cioara vopsită!?” Și atunci, cum poate fi catalogat un asemenea item ca fiind obiectiv? Ce soi de obiectivitate poate invocat, de vreme ce specialiștii înșiși ezită? Și cum de sare Academia în ajutorul ministerului cu asemenea argumente, neserioase pentru lingviști, aiuritoare pentru elevi și părinți?? Și atunci? de ce să fie... defavorizați cei care-au optat pentru atributivă? ce? aia nu-i tot o subordonată?... Toate ştiristele, toţi pieţarii şi toate gospodinele se pricep la gramatică şi, mai ales, la învăţământul românesc!!! Iar profesorii?... Oameni-giruetă!!! Oare deja să mă-ntreb: unde-i şcoala românească de altădată?...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu