Atât

"Sunt bolnav de tot, prieteni,
Sunt bolnav peste măsură.
Singur nu ştiu cum şi unde m-am îmbolnăvit.
Mă frâng."

Şi cui nu-i place, din motivele lui, să nu mă mai citească! Asta e! Scriu ce-mi tună, când îmi tună, ce simt, când simt, pen'că par cam ne - simţit, când vreau (că sigur sunt delăsător!!) şi nu am a da socoată nimănui! Măcar atât mi-a rămas, libertatea de a scrie EU, ce vreau şi nu după indicăţii!! Nimeni nu te cheamă acilea! Sări peste!
Şi mie mi-a interzis, din sufocanta-mi afecţiune, Andreea, să mai intru pe site-ul ei - că-i al ei! Şi nu mai am acces! De-atunci, o respect, dar... n-o mai iubesc. Un intrus! Trăiască Andreea şi manifestarea ei de personalitate independentă! M-o-nvaţat şi pi mini... Aşa că îmi văd şi eu de treabă, mai încolo, mai încoace... Da' io scriu mai departe şi pentru alţii, nu doar pentru mine... Şi, pentru Andreea, iubirile nu-s mereu reciproce!.. Aşa e ele!...
Şi, în cazul că citeşte şi autorul unei anume caricaturi şi unui anume comentariu de pe marginea lui, aştept explicaţii privind exhibarea intelectualului care NU sunt (aştept să aflu când şi cum am afirmat-o şi, mai ales, motivele pentru care n-aş fi...) şi, îndeosebi, aştept să aflu când m-am lăudat (nu l-am plâns!??) că vreun copil de-al meu e jurnalist. Aştept un răspuns, o justificare, ceva... dar cu interes şi mare durere de dascăl, nu de intelectual, că nu-s, în viziunea unui copil prea dăştept pentru nivelul meu... "telectual" - Mare rateu, iubirile mele din urmă...