Te-am obişnuit cu tâlcuirea unor vorbe vechi, ştiute de toată lumea, tocite chiar, banalizate... Cuvinte care par prăfuite, uitate de vorbitorii din ziua de azi. De ce să vorbim neaoş, când putem folosi atâtea şi-atâtea ziceri care să-l lase cu gura căscată pe ascultător, cititor, receptor?... De ce să nu scotocim prin cele limbi "civilizate" şi să aducem şi pe la noi vreo "implementare", niscai "curricule", e nevoie de "management" şi de... altele de aceeaşi... forţă expresivă!
Şi uite-aşa dădui într-o bună zi, într-un roman, de frumosul şi necunoscutul cuvânt-titlu. L-am citit de două-trei ori şi m-am întrebat ce vrea să-mi spună. Linişte. Etimologia, cât mă pricep la ea, nu mă ducea spre nimic, doar vagi rezonanţe botanice (??!). Aşa că am trecut la sugestii fonetice: lichida urmată de impetuoasa a oferă o deschidere destul de ofertantă, uşor lascivă, dar întreruptă brusc şi fără speranţă de africata urmată de zglobiul şi modestul i... Urmează ce urmează: nazala, dură, repetată şi augmentată de aceeaşi vocală deschisă, totul încheindu-se cu o oclusivă surdă şi grea ca o piatră... tombală! La - ci - nant... Deci două silabe cumva antitetice prin sugestii, urmate de una care-mi aminteşte de sugestii bacoviene din Plumb...
Destul! Mă dau bătut! Dicţionarele, săracele - ele mă vor ajuta! Doar n-o să le iau pe toate la rând?! Doar cele mai recente. Încep cu Gabriel Angelescu - nimic... Fug la Dicţionarul Universal Ilustrat (în 12 volume!!) - acelaşi rezultat. Ultima şansă DEX - on line... Asta e! LANCINÁNT, -Ă, lancinanţi, -te, adj. (Livr.; despre dureri) Care se manifestă prin junghiuri şi zvâcnituri. – Din fr. lancinant. Dau din umeri şi mă holbez la context şi la complexul manifestărilor (care, întâmplător?!, nu-mi dă pace), merge, dar cu puţină imaginaţie din partea lectorului. Sigur, scriitorul caută să-şi înalţe cititorul prin lectură, dar mi-amintesc de cei care-mi refuză Enigma Otiliei din cauza primelor pagini..., deşi acolo contextul cerea puţine elemente de arhitectură, de butaforie... Cred că n-o să folosesc cuvântul, în ciuda absenţei corespondentului românesc şi a ceea ce mă sâcâie pe partea dreaptă a trunchiului!!!
Mă taie şi mă-nţeapă-n dreapta, fraţilor! Nu am o senzaţie LANCINÁNTĂ în şoldul drept şi deasupra lui...
P.S. Pentru necunoscători: accentul pe A marchează silaba accentuată a cuvântului!!!
Ţi-am ascultat sfatul şi n-am postat... "chestia", nu de alta, dar se pare că nu prea reuşim să comunicăm asemenea unor camarazi... că prieteni, bag samă, ar fi prea mult să mai aspirăm a fi. Adresa pentru (cum ziceai?... nu-mi aduc aminte şi cred că nici nu vreau...) cititori d-alde noi este Liceul "Andrei Mureşanu", str. Bisericii Sf. Nicolae, nr.1, Braşov! Cât despre textul de mai sus..., îmi pare rău că nu i-am găsit drumul şi spre un cititor experimentat ca tine. Încolo, numai de bine, draga mea!
RăspundețiȘtergereAntoine,
RăspundețiȘtergereEu pur si simplu m-am alarmat de durerea ta, pe care am crezut-o reala. Spui ca te doare ceva si cred. De asta am sarit cu trimiterea la doctor. Mi s-a parut o urgenta. Ori era doar o figura de stil ? "Analiza"/ discutia subiectului propus de tine mai suporta ceva aminare. Promit sa revin la textul de mai sus, cu neologismele. Am auzit si eu niste expresii, preluate din alte limbi, desi exista echivalent in limba romana. Dar, de ce nu ?! Asa evolueaza vocabularul. Cindva pe Terra se va vorbi o singura limba ?! De ce nu ? Oricum, multe cuvinte, de pe diverse continente, cu diferente infime, redau aceeasi realitate: tiwaz (germana veche) = dieus, deiwos, divus = zeu (de exemplu). Ra (Soarele la egipteni) = rex (rege - latina) = raj (in hindi). Evident ca Soarele este un "rege", in sistemul solar si pentru tot ce misca pe Pamint. Nu mai intind acum discutia, dar, aducindu-ne aminte de asa-zisul grup al limbilor indo-europene si "cetind" prin diverse carti, cum ar fi cea din care am dat exemplul cu "zeul" (TRATAT DE ISTORIE A RELIGIILOR - Mircea Eliade), unde se mai pot remarca si alte paralelisme, inclusiv cuvinte din limbile africane, ajungem la concluzia ca oamenii au vorbit totdeauna aproximativ la fel, pentru ca trebuiau sa numeasca aceleasi realitati, cu mici diferente de pronuntie. Ca fiecare sunet in sine este un rezumat al unei idei sau realitati materiale, este alt lucru demn de retinut. Alfa (alpha - la greci) = alef (la evrei) si tot alfabetul este un rezumat cosmic. Eu am ajuns la concluzia asta. Ca unii au adus in limba romana si ceea ce nu ar fi fost necesar la acest timp, se datoreaza dorintei de a face impresie cu orice pret, de a demonstra ca nu degeaba s-au scolit prin cele tari straine si ca sint undeva, sus, unde poporul nici nu viseaza, ca are destule de rezolvat aici, la sol, unde uneori ploua prea mult sau prea putin si, vorba lui Paunescu, "pe pamint avem de toate / si mai bune si mai rele / si-nchisori si libertate / si-a putea si nu se poate ...". Dar, cum nu sint toate asa cum am vrea sau cum ar trebui, tot e bine ca macar aceste cuvintele, dupa cum vezi, sint de origine latina, chiar daca ele vin prin intermediul limbii engleze sau al limbii franceze - fiind vorbite in zone geografice cu alt nivel de ... trai. Mai spun unii ca limba latina este o limba "moarta" - ceea ce este complet fals, intrucit din latina si implicit din greaca se preiau toate aceste neologisme, care, evident, peste citiva ani vor fi atit de uzuale si uzate, incit sigur se va recurge la altele. Concluzia: latina este o limba vie, prin faptul ca are reprezentare in limbi vorbite in Europa (franceza, italiana, spaniola, portugheza, romana, inclusiv in engleza - vorbita la rindul ei pe toate continentele, dupa ce a preluat inclusiv din limba greaca toata terminologia stiintica), dar si in America asa - zis "latina". Oricum, nu cred ca LACINANT vinde de la LANCINANT. Voi cerceta. Initial am crezut ca ai scris tu gresit in titlu, omitind o litera. Acum observ ca nu ai omis litera, ci spui ca asa era in carte. Poate in carte sa fie o greseala "de tipar". De ce nu intrebi autorul ? Despre ce roman este vorba ? Sa vedem titlul si autorul, sa facem "sapaturi" ! Uite cum m-am dedat la discutii lingvistice la aceasta ora. In alta ordine de idei, am retinut adresa scolii, voi trimite ce am spus. In rest, daca totul e bine si nu trebuie sa mergi la doctor, cum am crezut eu, nu ramine sa-ti spun decit ... la buna cetire ! Elvira Mariana Sapunaru
Dragă Elvira,
Ștergeremă emoţionează grija pe care mi-o porţi (sincer!!), dar ştii cum e cu profesorii (mai mult sau mai puţin dedicaţi...), din cînd în cînd mai fac şi pe actorii... Iar blogul, au contraire!, e un loc unde-mi permit, uneori, să-mi mai strig şi durerile de tot soiul (discret, zic eu...). Vei vedea, de exemplu, că poeziile altora nu-s niciodată alese "la plesneală" - apropo! mă uimeşte succesul lui Arghezi cu "De-a v-aţi ascuns!, a depăşit 50 de vizitări... or, cu cititorii din zilele astea... mi se pare enorm.
De acord în privinţa limbii unice (dinainte de Vavilon, nu?...), şi cu restul observaţiilor din aceeaşi zonă (mi se pare firesc: am fost şcoliţi de aceeaşi dascăli, Dumnezeu să-i binecuvinteze, pe fiecare acolo unde e!). Cât despre latină..., e marea mea durere cum e văzută de... umaniştii mei şi nu numai asta, chiar profesorii de "clasice" par consolaţi... Mai îndrept şi mai conving eu unde şi cît pot (noroc cu oarecarele "prestij" de-l am şi-n şcoală şi-n comunitate...)
Cuvîntul respectiv l-am găsit doar pe formatul electronic al DEX-ului şi nu are legătură cu "lacia", deşi tot de prin preajmă trebuie să vină... de vreme ce desemnează şi... junghiuri şi zvîcnituri... Şi, pentru că tot mă lăudam un pic mai sus, trebuie să-ţi spun că, printre altele, am prefaţat vreo trei-patru cărţi şi am mai fost protagonist la lansarea altor cîtorva (n-o spun ca să mă laud!), aşa că, uneori, mi se dau manuscrise spre lectură şi... sfătuire a auctorelui, în cazul de faţă, o foarte promiţătoare şagunistă de clasa a XII-a, puţin cam preţioasă în limbaj, conform opiniei mele... Şi, cum n-am vrut s-o "cert" în mod direct, am postat articolul, convins fiind că va ceti şi va înţelege (chiar e un copil remarcabil!!!).
În sfîrşit, să ştii că, printre altele, am un aşa zis cerc de lectură, "Ştefan Baciu" pre numele său, unde prezentăm, sub formă de medalion, poeţi români din diverse epoci şi zone (evident, am avut o adevărată campanie Ştefan Baciu!!). Aşa că am învăţăcei într-ale degustării poeziei bune!
Şi, apropo de profesori dedicaţi (???), nu fac niciodată decît ce-mi place, nimic la ordin, pentru că aşa trebuie etc. Port plete şi mustaţă "pe oală" (cum se vede...) şi mă îmbrac neconveţional, umblu cu o (deja) proverbială geantă de umăr din care scot chestii uimitoare pentru adolescenţi, aşa că n-am nimic din figura profesorului conştient de importanţa (bla, bla...)
Cred căţi voi adopta formula, mi se pare cea mai nimerită, dat fiind contextul, aşa că la bună cetire! AN
Antoine,
RăspundețiȘtergereCitez din dictionar latin - roman:
a) LANCINO, LANCINARE = a rupe , a sfisia; LANCEA, LANCEAE (subst., fem.) = lance, sulita;
b)LACERO, LACERARE = a rupe, a sfisia, a mutila, a distruge ; LACERATIO, LACERATIONIS (subst. fem.) = rupere, sfisiere, smulgere; LACINIA, LACINIAE (subst., fem.) = bucata, parte, fragment, suvita, fisie, vesmint, haina ; LACINIOSUS, LACINIOSA, LACINIUM (adj.) = taiat in bucati, dantelat, incurcat.
Pina la urma, ambele cuvinte, care te-au "chinuit" nitel, au cam acelasi sens. Lancea este arma care sfisie, rupe, face bucati locul unde se infige. A propos de ce spuneam, despre micile diferente de pronuntare, ele sint vizibile chiar in cazul aceleiasi limbi, dupa cum rezulta din cele doua - LANCINANT si LACINANT, despre care adusesesi vorba, magistre ! Magistrala chestia asta ! Felicitari ! Norocul meu, ca imi place sa despic firul in patru, cind e vorba despre vorbe. La buna cetire ! Elvira Mariana Sapunaru
Felicitări pentru încăpăţînarea specifică oamenilor de mare calitate! Eşti nemaipomentită! După cum spuneam mai sus, e vorba de o autoare, încă, virtuală şi-atunci, e firească încercarea de a se face remarcată şi la nivelul... expresiei! Evident, erau şi alte neologisme, bătînd spre... barbarisme, dar aceasta mi s-a părut cea mai... epatantă ("gînduri lancinante"!), aşa că m-am apucat de... săpat!
ȘtergereReacţia copilei: a găsit cuvîntu la Ionel Teodoreanu în "Lorelei" şi... i-a plăcut, aşa cum, probabil, pînă la urmă, mi-a plăcut şi mie asocierea substantiv-epitet, dincolo de nemulţumirea exprimată în postare. Apropo, eu prefer forma românizată şi acceptată a lui apropo! Toate cele bune şi frumoase! AN
Antoine,
ȘtergereIn concluzie, "neologismele" sint, de fapt, niste "arheologisme" (de ce le-au spus unii "arhaisme" ?! - poate, pentru ca este un cuvint mai scurt ?). Aceste pseudo - neologisme, provenind din greaca sau latina (ultima din acestea, asa-zisa "limba moarta"), nu fac decit sa repuna in circulatie cuvinte vechi in context nou. Un poet iesean, Emilian Marcu, la Festivalul "Grigore Vieru", din oct. 2012, a spus si el, ca altii, odinioara, ca limba latina este "limba moarta". Se prezenta o carte - profesorul universitar Gheorghe Badea (am invatat cu el latina si greaca in liceu, la "Garabet Ibraileanu") a publicat un volum bilingv, din poeziile lui Grigore Vieru, dedicate mamei, pe care le-a tradus in limba latina. Iata cum limba latina cea "moarta" isi trimite solii. Toate "neologismele" sint atit de vechi, incit te miri ca mai suna frumos si clar in acest mileniu: management - de la MANUS (subst., fem.) = mînă, autoritate, putere (evident ca mîna inseamna putere, ea fiind cea care transpune in realitate ideile, care scrie etc.); AGO, AGERE (verb) = a pune in miscare, a conduce ; CURRICULUM (subst., n)= alergare, curs, interval de timp. Si pina la urma, chiar daca sint suficiente cuvinte, eu chiar ma bucur sa vad ca se scot de la "arhiva" cuvinte latinesti, desi altii ramin la o veche eticheta, pusa, nu se stie de catre cine, referitor la viabilitatea limbii latine. Cred ca ti-am facut capul calendar cu latina mea, dar, ca sa mai variem, ce spui de COMPUTERTOMOGRAFIE - o combinatie de latina si greaca: COMPUTO, COMPUTARE (verb)= a socoti + TOME (subst.)= sectionare, incizie (in greaca, transcris cu caractere latine)+ GRAPHO (verb) = a scrie (tot din greaca)? Uite asa, vorbim cu cuvinte vechi, de pe vremea cind romanii cucereau Europa, iar grecii Troia. Se gindeau ei atunci la computertomografie ? Nu, dar ne-au dat terminologia pentru ceea ce s-a descoperit ulterior. Interesant, nu ? Sau poate ei visau ceea ce altii au inventat dupa 2000 de ani ?! Nu putem gîndi ca in urma cu 200 de ani, cind s-a exagerat cu opozitia fata de neologisme. Si nici nu este corect sa ne opunem unor cuvinte vechi de cind lumea, pe care le scoatem totusi de la naftalina, pentru ca sint necesare. Pina cind vom auzi cum vorbesc extraterestrii, sa folosim resursele terestre ! S-ar putea sa avem surpriza ca si ei sa vorbeasca ceva latineste ! La buna cetire ! Elvira Mariana Sapunaru
Antoine,
ȘtergerePot sa rectific ceva ?
Vad ca am sarit 2 litere - LACINIOSUM - este pt. neutru; mai sus, am scris eronat, fara -OS-. Sper ca se admite "errata". Mii de scuze. Ce nu inteleg, a propos de discutia despre numitele neologisme: de ce in diverse anunturi de tip program, la diverse evenimente, publicate pe diverse site-uri, zise de informare culturala, se scrie in limba engleza (de ex. "coffee break" s.a. chestii, inclusiv denumiri de functii/ocupatii ale participantilor), cind, de fapt, anuntul se adreseaza doar romanilor, nefiind cu participare internationala ? (Daca ar fi, ar trebui sa fie totul tradus, nu doar partial...). Aceste expresii nu sint neologisme, sint doar echivalentul, in engleza, al unor cuvinte existente in limba romana, evident tot de origine latina, eventual greaca. Aici cred ca este discutabila atitudinea "utilizatorilor" limbii romane, care, probabil, din cauza tehnicii de calcul si a telefoniei mobile, axate pe "English", "ignora", cu inocenta, vocabularul deja existent, pt. ca asa este de "bon ton" ! Parol, mon cher ! Daca pe vremea lui Caragiale românul se frantuzea, acum (pe vremea cui ?!) românii se englezesc. Si ce-i cu asta ? Este O.K. ! Sau poti sa spui ca nu ? Adica, K.O. ?
La buna cetire ! Elvira Mariana Sapunaru
Nu mai pricep nimic din ceea ce face calculatorul fără voia mea! Îmi cer scuze în numele lui, dar răspunsul care urmează este scris înaintea ăstuia. Nu mi-a permis să pun răspunsul la locul lui... Nimeni nu-i perfect!
ȘtergereRevenind, durerea noastră e aceeaşi: nimeni nu bagă-n samă, agresiunea temeinică şi de durată îndreptată împotriva limbii române. În tot locul, de la ziare, reviste, programe, până le mesajele pe care le emit prin diverse căi de transmitere, toţi românii cu aorece pretenţie de cultură îşi etalează cunoştinţele reale sau (mai grav!) imaginare de engleză. A nu avea într-un enunţ măcar un cuvinţel îm limba lui Shakespeare denotă... cel puţin conservatorism. Ce contează dacă nu e la locul potrivit! E cool?? E!
Optez pentru K.O., din păcate! Toate gândurile de bine! AN
Da, mulţumesc de bună luminare a microlatinistului care sînt (că sînt!!, dar mai mic şi mai puţin priceput, nu pasionat!!), problema nu era de cît de mult suntem înconjuraţi/asaltaţi de "arheologisme" (felicitări! excelent termen şi, în plus, mult mai potrivit!), ci de utilizarea unora cu statut, credeam eu..., de "barbarisme". Atît.
RăspundețiȘtergereCum eu nu pot fi decît ieşean (rătăcitor prin iastă lume), îmi cunosc... contemporanii şi le mai urmăresc traseul. Spuneai de poetul Emilian Marcu?... Îmi pare rău, nu cunosc, eu ştiu un personaj cu numele ăsta care, mă tem!, nu prea era poet, ci... pe la Casa Tineretului. Atît. Prefer George Bădărău!, chiar dacă el ajungea mai rar prin gazetele în care scria numitul...
Sunt convins că limba latină-şi păstrează frumuseţea şi farmecul, problema e: cine o promovează, cine o aduce sub ochii tinerilor noştri... O fac sau nu?? Cele bune şi să ne cetim pe mai departe! AN