Auzi chestie, R scrie prea metaforic, sufocă mesajul... Nu că n-ar avea, cel puţin parţial, dreptate, observatorul, dar într-o vreme în care se scrie din ce în ce mai plat şi mai... agramat, e o prostie să faci asemenea observaţii, mai ales dacă-l cunoşti pe autorul mesajului pe care-l ai sub nas şi-l citeşti întru emiterea unui sfat. Hm! Neindicat oricum acest mod de a răspunde. Îi transmit părerea mea lui R. Ups! G mă întreabă dacă are vreo şansă în a-şi convinge colegele de grup să optimizeze prezentarea, păi eu ştiu? Draga mea, trebuie să fie, pe undeva, o portiţă de scăpare! Mai insistă!... Na, că au apărut/n-au apărut două postări pe blogul clasei - copiii ăştia - nu ajunge că le-au scris?, cum să le mai şi posteze?... Eu pot, postare nefinalizată, click pe edit, pieptănat, salvaţi postarea... Mândru mi-s! Am cinci autori de postări. Încă puţin şi-ajung la... 32 (până pe 1 nov.!!!) Nu, R! Ţine de stil, tu nu eşti capabilă să fotografiezi o persoană, un val, o stare, tu poţi doar să le pictezi... şi ai har în domeniu... :) Calofilia e o chestiune... genetică, iar ţie-ţi lipseşte gena asta... Nu-i vina ta că scrii FRUMOS! Drăcie! e şi convingător ce scrii! Da, G, există o soluţie: fă două ppt-uri, unu al grupului şi unu al tău... Săru' mâna, L! Da, tot răcit cobză!... Cum să protestezi astfel? şi eu pe cine mai am prin preajmă? Păiii... partea care-ţi aparţine de fapt o faci la fel în ambele, iar ceea ce au făcut ele prost refaci tu bine... Ce consiliu? iar consiliu?... păi n-a fost azi unu?... Până la urmă scriitorul direcţionează gustul cititorului, nu cititorul stilul celuilat... Şi-apoi, oricum nu poţi mulţumi pe toată lumea... - lui Călinescu nu-i prea plăcea Blaga, şi nici Eliade nu era chiar în graţii... Păi, iei nota lor, că prezentarea e notată unitar... Atunci, fă tu încă una, bună şi propune-o ca alternativă la aceea a grupului. Pa! ne vedem dimineaţă. Mai am juma de postare... diacritice, mai un cuvânt... Fetele se gândesc simultan la răspunsuri! Respiro... Vine Luciana cu I., surâzătoare ambele şi draga mea, toată un zâmbet circumstanţial. mi-o arată ca pe-un oaspete de seamă, deşi I este vecina noastră de palier de vreo douăzeci şi mulţi ani... Ea are în mână un telefon mobil şi-mi cere... nu-ş' ce-mi cere şi nu ştiu ce i-aş face..., dar deh, politeţe, statut de gazdă ş.c.l. Mă dumiresc: la Târgovişte e un festival de romanţe şi cântă Milu (???) şi asta e adresa pe care care se prinde postu' local... Na-ţi-o frântă, că ţi-am dres-o! Sunt interzis, iar mândra nu mă sprijină nicicum... Asta e! închid conversaţiile, minimizez postarea, amân scuzele şi explicaţiile şi caut docil televizia cu pricina... N-o găsesc din prima şi sper să n-o găsesc de loc! A dracu' fire de om cinstit! O găsesc şi... fierb! Constat că prezentările publicitare sunt agramate şi asta mă supără mai tare (locală, locală, dar de ce agramată?...). Gata am găsit programul LIVE, o cucoană languroasă cântă ceva sfâşietor. Gesturi patetice de gust îndoielnic. Vulcan. Etna, Vezuviu, Aconcagua dau în fiert deodată... Mă întreb cum acţionează creierul unor oameni... DEspre suflet nu-mi trece prin minte să amintesc... Îmi arde gâtul a tutun, ca-ntotdeauna în astfel de clipe. Le invit, curtenitor ca un arici, pe doamne să urmărească programul şi plec la ţigare (sic!), să mă răcoresc! Luciana mă urmează pentru o clipă şi-mi aruncă o privire spăşit-înţelegătoare. Eu, pe băncuţă, îmi pun barza-n cioc şi ridic din umeri a neputinţă. Şi stau şi contemplu telejurnalul de seară, evident că nu aud nimic, şi beau tutun şi sparg printre dinţii mei de criţă celebrul PSI! (cine ştie ştie!!) Luciana mă recheamă în camera supliciilor iar I, foarte necăjită, îmi transmite că se aude doar, nu se mai vede... Mă uit la calculator şi, negru de furie, închid un răspuns al... habar n-am al cui, mai contează?...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu