dar să privim spre viitor

Munca asta simpatică mă atrage în mod deosebit: graţie motoraşelor absconse, materialul bloggat acilea s-a dus pe apa Internetului, aşa că acum rescriu, scriu altfel ceea ce a fost aşezat cu dragoste şi bucurie prima dată! Un pic tot m-am răzbunat pe situaţia asta incredibil de nedreaptă: am dublat numărul pozelor evocatoare. Ordinea e cam... aleatorie (frumos şi elegant eufemism pentru dezordine!!), dar starea de spirit!, pe ea unde-o regăsesc eu în reţeaua asta rece care-a început să mă-nghită şi pe mine... Mai întâi, ca debuşeu pentru antiiii..., apoi pentru anti... şi gata, din anti-n anti am devenit pro-sculă (cum îi zic eu monstrişorului ăstuia, spre hazul alumnilor mei de ieri şi de azi)!

Fiecare dintre generaţiile mele de copii este unică, grozavă, unică, nemaipomenită, deşteaptă şi frumoasă! Nu e vorbă-n vânt, se poate verifica, de la Mihaela şi Cristi, trecând pe la Cristina şi Bogdan..., şi gata, că prea ne apropiem de contemporaneitate... Iar generaţia actuală, aţi ghicit: e cea mai grozavă etc.! Păi uitaţi-vă numa' n jurul cuvintelor de-acilea şi vă sare-n ochi adevărul enunţat de mine mai devreme! În prima zi de-a unşpea eram în păr: toţi şi, mai ales, toate, veniserăm cu tot entuziasmul propriu vârstei să ne continuăm stagiul nostru de iniţiere prin trecerea probei de foc a ciclului superior al liceului. Ne place să credem că suntem cei mai buni prieteni, deşi suntem de acord că mai niciodată nu suntem unanim de... acord atunci când luăm vreo hotărâre... Uite vezi? poza asta de pe la începutul clasei a zecea are (numai la mine!) patru variante nedefinitive!..., că definitivă nu-i niciuna... Ne place să fim exuberanți în tot ceea ce intreprindem, şi câte nu facem! Făcute şi nefăcute!... Avem personalitate, ce mai! Noi suntem F - cea mai grozavă clasă din „Mureşanu” încă dintr-a noua când am găsit cel mai elocvent titlu de revistă: „Punctul pe F”, şi, cu optimismul şi forţa de mobilizare care ne caracterizează, poaaate că vom reuşi, până-n mai, să publicăm un material închegat, că felii avem, sprea slava Domnului! Vorba bădiei Ion: „numai la muncă nu ne punem cu toţi nebunii!”  Tra-la-la-la, tra-la-la-li! - ce-mi place vorba asta tragică şi comică pe care mi-a lăsat-o pentru totdeauna amintire... (nu spun cine, că, altfel, trebuie să strig apelul, din spirit de echitate).

Vă place cum ne place să ne ştergem tabla? Dar ştiţi că suntem campioni la măzgălit artistic, cu mesaj, aceeaşi tablă - fie ea a noastră au a altora... Mă uit la noi şi mă gândesc că iar îmi va fi dor, că iar nişte boboci temători vor veni să-ntrebe dacă aici e clasa a... Şi poate că dragul de X, inimoasa de Z, răsfăţata de Y, alături de iubitele şi iubiţii de A, B, C, D, E, F... (oricum n-am atâtea litere...) vor veni să-mi fie-alături în prima zi de şcoală a clasei a XIII-a!...

Spiritul clasei pluteşte deja, inconfundabil, prin sală, pe deasupra băncilor, în prezenţa noastră, în absenţa noastră, aproape palpabil reprezentându-ne, alintându-ne, alinându-ne... Noi mai avem, fiecare, şi defecte, e omeneşte!, dar spiritul acestui colectiv,  F acesta de poveste nu are, el este perfect, şi, prin el, şi noi suntem purtați cu nasul pe lângă perfecțiune... 
N.B.: Graţie lui Iosif şi corespondeţei care-i mai tare ca postarea, am reţinut o sintagmă care i-a plăcut lui şi, evident, mie: "comunicăm prieteneşte despre voi, cei minunaţi mereu, stupefianţi uneori, nesuferiţi - arareori!"