Şi am privit...

- Daaa, am deschis într-o doară un mail - probabil, mă obosise lucrul întins, încordat, înverşunat - da, înverşunat, de ce zâmbiţi?... N-am băgat de seamă de la cine era. Din politeţe, fir-ar să fie de politeţe, altruism şi alte prostii d'astea! numai necazuri îţi aduc. Ne'ntoarcem că e frumos şi interesant. Şi, după ce-l deschid, aflu un mesaj scurt, discret, încurajator. "Dacă dai click aici, vei găsi cea mai interesantă carte a lui George Lesnea." Eh, ceva de genul... Oricum era vorba de aflarea primei pagini (din cele şapte ale cărţii). Distrat ca-ntotdeauna, nu m-am întrebat nici de ce mi-ar trimite cineva Lesnea, nici de ce o carte are numai şapte pagini... Cred că mi-am zis: ăsta-i Internetul, are alt soi de dimensiuni decât realitatea - cum să-i spun? - reală! Cei din jur se amuză scurt, de circumstanţă, Alina decojeşte o mandarină şi ascultă atent - ceea ce mă-ncurajează, ca şi aerul interesat al celorlalte fete din preajmă. Privesc, la rândul meu, cu ochii ţintă, spre ghemul cam incert portocaliu-albicios şi zemos, în mod cert,  din mâna prietenei mele. Mai sunt vreo zece minute până să-nceapă prima oră a zilei ce precedă weekendul... Pace... Dacă nu ştiţi, şi cred că nu ştiţi - zâmbesc diabolic, cu aerul "ui'ce-al dracu's" - George Lesnea e un poet ieşean cu o operă foarte vastă şi inegală, avangardistă în tinereţe, violent şi, apoi, discret proletcultistă în tot restul vieţii. Da' a făcut şi el un lucru bun: este de departe - zic eu - căutaţi şi vedeţi, dacă nu mă credeţi - cel mai valoros traducător român al operei lui Esenin. Deci aveam motive să deschid pagina cu pricina. S-a alăturat grupului din frumoasa, ospitaliera şi ilegala noastră odaie-hol (hol-odaie! - ha! haa! haaa!) Sara. În timp ce bea un ceai cald, ascultă, ca toţi ceilalţi. E interesată, nu cere detalii, cred că-i place! Sunt irezistibil, ce mai! Şi tineretul e interesat de povestea-mi! Mă rog, deschid folderul: stupoare, cineva mă întreba chiar acolo la modul cel mai insuportabil şi dur: bine, nărodule (sau ceva de genul, poate prostovane), tu nu ştii că pe calculator poţi afla un link, un folder - în niciun caz o carte - du-te, boule,-ntr-o bibliotecă dacă-ţi trebuie carte! Şi d'ăştia d'alde tine vă mai miraţi când vă calcă vreun hacker! Ai noroc că m-ai prins în toane bune, altfel de mult te striveam ca p'un vieme... Dacă n-aş fi eu să-ţi permit să te târăşti..., ciumpalacule! Eram adânc rănit în orgoliul meu de intelectual, de utilizator mai mult sau mai puţin experimentat. Chicoteli. - Şiii... Şi-am zis să citesc mai departe, că doar m-oi lumina cine face o glumă proastă cu mine... M-am înverşunat! Aiurea, alte vorbe de duh, dublate din loc în loc de cifre, simboluri matematice şi alte chestii total ameţitoare şi indescifrabile pentru mine! Reţin că am tot rulat, să ajung la capătul mesajului, poate aflu cine-i expeditorul, aiurea, pagină după pagină, -ntr-o viteză ameţitoare - aiurea... - mă mai opream din când în când, şi mai citeam nişte vorbe ofensatoare cărora un aveam nici măcar posibilitatea să le răspund! Şi-am zis... nu-'ş'ce-am zis. Am ajuuuns. Pauză de efect. Privesc spre dragii mei ascultători - interesaţi, ce mai!... Găsesc, în sfârşit finalul chestiei ăsteia inimaginabile! Ei, surprise! Cică dacă dau delete sau închid îmi prăjeşte calculatorul şi mă face să-mi plâng nesăbuinţa, mai că-i dau dreptate şi-s disperat...
- Şi cum aţi rezolvat, mă-ntreabă, cu sufletul la gură, Sara.
- M-am trezit pur şi simplu..., zic eu plin de obidă, şi cineva râde cu multă, multă poftă, ca de o glumă bună, ceea ce şi e până la urmă.
- Şi-ai mâncat toată mandarina?... Nu te-ai prins că pofteam la ea?... N-aş fi putut mînca una-ntreagă...
- Dacă vrei, îţi curăţ şi ţie una şi-o-mparţi cu Lali...
- Vezi, dacă nu mai fumezi!... Adulţii spun lucruri trăsnite!
Zâmbete subţiri. Zâmbete largi. Zâmbete...

Pe data viitoare!