Chiar mi-aş fi dorit să fiu sprinţar şi să te fac să nu regreţi că m-ai căutat din nou..., să vezi, a fost sau nu doar laudă... Dar vezi tu, voi recunoaşte că..., aşa că... ăăă... Greu, greu în ziua de azi, care-a-nceput ieri, care-a-nceput alaltăieri, care a debutat în oarba duminică a ultimelor prezidenţiale. Nu mă pot detaşa de evenimente, deşi cel puţin unul dintre cititorii mei ar vrea să afle cum e cu experienţa neînchipuită, neimaginată, ne-vreo- dată-pomenită prin care mi-am propus/m-am obligat să trec: să renunţ definitiv la fumat, dar eu bag samă că totul pare să se repete, iar ieşim în stradă, iar suntem provocaţi de paşnicii apărători ai ordinii şi liniştii publice, iar suntem huligani. Ninge potopitor, încântător şi intermitent la Braşov - fulgi mărunţi, anonimi, grozav de deşi şi de grăbiţi să ajungă la pământ, aiuriţi cumva de vântul subţire, dar suportabil care-i ghidează a bătaie de joc -, schiorii schiază, plăcarii... plachează, cetăţenii protestează şi oscilează între strada Lungă şi Piaţa Sfatului, cu câte-o haltă la Prefectură. Din prânzul ăl mare, pînă seara târziu. Jandarmii îi însoţesc cu grija şi duioşia caracteristice meseriei-brăţară de aur. Ei sunt totdeauna foarte convingători - noi, niciodată. Problemă de mijloace! de convingere!!
Merge vreo două-trei ceasuri: o bomboană, un ceai, o ştire de la teveul preferat - deodată mâna stângă porneşte, independent de voinţa ta, spre locul în care, de obicei, odihneşte pachetul de ţigări şi bricheta aferentă. Te uiţi mirat şi amuzat la evadată şi o readuci, telecomandat, pe marginea cărţii pe care chiar o citeşti. Asta să fie tot? Mai sunt şi alte încercări-provocări?... O tabletă de ciocolată amară mi-ar prinde foarte bine - nu, nu mestecată, ţinută cu grijă sub limbă, pentru a se topi încet şi a-i savura subtilităţile aromelor îngemănate într-însa... Cândva nu se putea cafea fără ţigară/ţigări..., apoi se putea ţigară fără cafea, apoi... Un covriiiig, crocant, bine sărat, hrănitor... Lumea se va aduna la prânz pentru a-l susţine pe cel ce i-a amintit de Demnitatea umană, televiziile previzionează, Cartianu demitizează: tot ce nu ţine de Băse şi de cei din preajma lui trebuie "înfierat, to'ar'şi!" Şi uite-aşa îi băgăm în aceeaşi oală pe Iliescu şi Dinescu, pe Militaru şi Lungu de la Brăila... De fapt, emanaţii - oameni dăştepţi, ei au văzut Revoluţia la televizor, hă, hă, hă! Nici usturoi n-au mâncat, nici gura nu le pute! Lumea din stradă aminteşte de nuvela lui Negruzzi..., auzi tu, jos taxa auto! Ne-am dat de colo până dincolo! şi restul le-am rezolvat şi na-ţi-o frântă, că ţi-am dres-o, fleoşc leliţo la petrol... Şi eu vreau ţigări fără gudron, nicotină, otrăvuri din categoria etcaetera - numai bune de fumat... Nu hotărât fumatului! Nu!
Pricepi?, fără nicio putinţă de clemenţă, de azi (ieri) nu mai fumezi!, nu-ţi mai permiţi să fumezi, şi asta fără glorie şi împăunări cu aura voinţei tale incoruptibile - cum ai văzut la alţii -, mai degrabă, cu scrâşnete şi repoziţionări ale mîinii, ale picioarelor, ale corpului... Chiar, cât am lipsit, florile şi-au primit oare doza necesară de apă? Nuuu..., juma' de oră de îngrijit ghiveci cu ghiveeeci. Gata! O bomboană cu lapte (ieri nici nu m-aş fi uitat la asemenea tip de bomboană, iar alaltăieri mestecat Nicorette şi fumam - alte vremuri, de odioasă aducere aminte) - e hrănitoare, dulce şi cu cremă. Nu, nu pot, fizic nu pot, să ies în stradă şi să mă alătur protestatarilor - sunt un învins... Aiurea! te laşi de fumat, iei pastile şi aspiri prafuri şi eşti ca nou, înfuleci nouri dup'o'rmă. Şi cu experienţa revoluţionară trecută ce fac, şi cu speranţele u-ci-se ce fac, şi cu găurile neastupate ale cuielor scoase ce fac, şi cu anii irosiţi de-a-n... ce fac... Taci şi sapă, pierzi antrenamentul... Ai proces-verbal de renunţare la fumat? N-ai? Nu-i valabil, degeaba te laşi..., nici n-ai fumat vreodată, din punctul NOSTRU de vedere. Forma asta pronominală de-a-ntâia plural înlocuieşte un ticălos în spatele căruia se ascund toţi ticăloşii slabi de înger, dar tari în legi şi dosare - eu te-nţeleg, dar legea?, uite ce zice legea!, îmi pare rău da tre' să-ţi rup capul... legea... NOI!
Nu m-apuc de fumat, asta n-o mai fac! Ţi-ajunge pentru moment, prea multă încleştare cu "voinţa oarbă de a"... fuma poate dăuna grav lecturii. Episodul s-a-ncheiat tot aşa ex abrupto cum a şi-nceput! Poate că n-ar fi rău să-ncercăm un pui de somn - ce dacă-i zece matinal?! - eşti încă în vacanţă, ce...! O ţigară, două ţigăăări, trei... Am dormit destul! Şi nu-mi vine deloc să merg la calculator, să scriu, să consemnez, să comunic, să socializez... Lasă prostiile, priveşte spre Tâmpa cum se lumineaz-a (Rhea ar spune: ploaie, dar acu nu plouă, ninge!) ninsoare. O zi bună, frumoasă şi pe gustul tău, cetitorule!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu