Aventura continuă, intră în rutină, ruginește - mă ruginește! Deși ninge frumos și intermitent, insistent și consistent, sufletul este întinat de amintiri, de senzația dureroasă de deja vu, de teama că și de data asta cineva o să fure ceea ce spiritul candid al românului va obține greu și încet-încet. Nimic nu este pe deplin frumos la noi, întotdeauna cineva hăhăie, cineva-și etalează nerușinat opulența, cineva afirmă ritos la Tv și-n presa scrisă că ROMÂNUL călătorește în țări exotice, petrece prin cluburi deocheate, cumpără mașini de colecție... Și vin și mă-ntreb și te-ntreb: e inconștiență a redactorilor sau, subliminal, ți se induce ideea că, în afară de tine, tot românul prosperă!
Am ajuns, cu voia Domnului, la ziua a cincea... descopăr niște pastile de tutun tăiat, prelucrat, presat sub îmfățișarea unor pastile maroniu-respingător, groaznic mirositor, a nicotină evocator... Nici nu-ți trebuie mai mult de 30 de secunde pentru a te sătura de gustul amărui-acrișor-înțepător și a ejecta infama pastiluță!
O întâmplare demnă de toată atenția și râsu'-plânsu'... Luni s-a deschis, în sfârșit, un chioșc cu nimicuri în curtea școlii..., marți dimineață era deja spart, că doar avea marfă proaspătă... Nu cred că e ceva de comentat..., ce să spui... Bravos... ăăă... halal să-ți fie! - zicea odată și nu doar o dată eternul nenea Iancu! Alivoar, dragul meu virtual!
„...să-mi alinți, / Brună fecioară a păcii adânci și cuminți, / Tropotul lung și mereu al galopului meu.” (Nicolae Labiș) „Caminante, son tus huellas / el camino y nada más; / Caminante, no hay camino, / se hace camino al andar. / Al andar se hace el camino, / y al volver la vista atrás / se ve la senda que nunca / se ha de volver a pisar. / Caminante no hay camino / sino estelas en la mar." (Antonio Machado)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu