| Norii sunt poveștile pe care |
| după Izgonirea din Paradis..., |
Dumnezeu i le spune,
|
| de veacuri, |
| zi de zi, clipă de clipă, |
| Omului, spre aducere aminte, |
spre luare aminte
|
| și spre-nvățătură. |
| Poveștile curg domol... |
![]() |
| sau învolburat, |
| cu victorii sau vremelnice înfrângeri... |
| ale lui Făt Frumos..., |
ale Zmeului...
|
| Câte o geană de lumină |
| ne dă speranță... |
| și-atunci ni-i mult dulce izbânda! |
| Icari nesăbuiți desenează stângaci și vremelnic pe răbojul cel veșnic. |
![]() |
| Visăm la un mâine senin, mereu mai senin... |
![]() |
| Luăm în ușor capcanele ce se ivesc rând, una câte una... |
![]() |
| Din când în când, ele se duc spre zări și-n locu-le aprindem opaiț |
![]() |
| Alteori, asemenea Sirenelor, ne-ncântă către ele și mai că ne pornim... |
![]() |
| În câte-un colț de cer, străvezi parcă luminile de-Apoi sfidându-ți... sfidările! |
![]() |
| Lupta e crâncenă acolo, sus..., dar tu, dar eu..., dar noi pe cine sprijinim?? |
![]() |
| Și curge sânge... |
![]() |
| și-i vălmășag... |
![]() |
| și nu mai știi: Cine pe cine gonește? |
![]() |
| Și chitul biblic, iată, alt Iona parcă-nghite... |
![]() |
| Împresurarea-i mare și Omul spre casă-și cată loc... |
![]() |
| Să vină oare Pacea?... |
![]() |
| Vin alte încercări?... |














Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu