luni, 30 aprilie 2012

"Împăratul norilor" (2)

Norii sunt poveștile pe care
după Izgonirea din Paradis...,
Dumnezeu i le spune,
de veacuri,
zi de zi, clipă de clipă,
Omului, spre aducere aminte,
spre luare aminte
și spre-nvățătură.
Poveștile curg domol...
sau învolburat,
cu victorii sau vremelnice înfrângeri...
ale lui Făt Frumos...,
ale Zmeului...
Câte o geană de lumină
ne dă speranță...
și-atunci ni-i mult dulce izbânda!
Icari nesăbuiți desenează stângaci și vremelnic pe răbojul cel veșnic.
Visăm la un mâine senin, mereu mai senin...
Luăm în ușor capcanele ce se ivesc rând, una câte una...
Din când în când, ele se duc spre zări și-n locu-le aprindem opaiț
Alteori, asemenea Sirenelor, ne-ncântă către ele și mai că ne pornim...
În câte-un colț de cer, străvezi parcă luminile de-Apoi sfidându-ți... sfidările!
Lupta e crâncenă acolo, sus..., dar tu, dar eu..., dar noi pe cine sprijinim??
Și curge sânge...
și-i vălmășag...
și nu mai știi: Cine pe cine gonește?
Și chitul biblic, iată, alt Iona parcă-nghite...
Împresurarea-i mare și Omul spre casă-și cată loc...
Să vină oare Pacea?...
Vin alte încercări?...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu