Aceasta-i caricatura buclucașă, creație digitală a Mădălinei, despre care aflasem că ar exista și care a provocat „dezastrul” postării inițiale.
Iar acesta este pupitrul băncii pe care, nostalgică, atunci când timpul i-o permite, Andreea
își exersează binecunoscutul ei talent artistic (care-i stânga, care-i dreapta, vă las să ghiciți singuri!!)
Cred că acest desen exprimă cel mai bine relația dintre iubita mea clasă și subsemnatul. Bănuiesc că are același autor... Vorbele care-mi sunt puse în seamă denotă... ce denotă! Jignirile sunt grave și ireparabile. Justificări sau scuze nu-ncap de nici o parte! Ca și în cazul spargerii mailului... Să aveți, cu toții, baftă la examenele vieții după cum vă dorește, tuturor, sufletul meu! Dumnezeu să ne ierte!
(azi, 7 iunie 2012) |
„...să-mi alinți, / Brună fecioară a păcii adânci și cuminți, / Tropotul lung și mereu al galopului meu.” (Nicolae Labiș) „Caminante, son tus huellas / el camino y nada más; / Caminante, no hay camino, / se hace camino al andar. / Al andar se hace el camino, / y al volver la vista atrás / se ve la senda que nunca / se ha de volver a pisar. / Caminante no hay camino / sino estelas en la mar." (Antonio Machado)
vineri, 27 aprilie 2012
INVITAȚIE... (galeria de artă contemporană!)
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu