Reverii întrebătoare

...și pozele s-au așezat cum calculatorul a voit  
cuvintele - cum autorul...
iar titlul... de la Dumnezeu!

Norii sunt poveștile pe care,

după izgonirea din paradis,

Dumnezeu i le spune, 

de veacuri, 

zi de zi, clipă de clipă, 

omului, spre-aducere aminte, 

spre luare aminte 

și spre-nvățătură.

Poveștile curg domol...

sau învolburat,

cu victorii sau vremelnice-înfrângeri

ale lui Făt Frumos, 

ale Zmeului.

Câte o geană de lumină 

ne dă speranță... 

și-atunci ni-i mult dulce izbânda!  

Icari nesăbuiți desenează stângaci și 
vremelnic pe răbojul cel veșnic.

Visăm la un mâine senin, 
mereu mai senin... 

Luăm în ușor capcanele 
ce se ivesc rând, una câte una... 

Din când în când, ele se duc spre zări 
și-n locu-le-aprindem opaiț 

Alteori, asemenea sirenelor, 
ne-ncântă către ele 
și mai că ne pornim... 

În câte-un colț de cer, străvezi parcă 
luminile de-Apoi sfidându-ți... sfidările! 

Lupta e crâncenă-acolo, sus..., 
dar tu, dar eu..., 
dar noi pe cine sprijinim??

Și curge sânge,

și-i vălmășag,  

și nu mai știi: Cine pe cine gonește? 

Și chitul biblic, 
iată, 
alt Iona parcă-nghite...

Împresurarea-i mare 
și omul spre casă-și cată loc...   

  

Să vină oare Pacea?... 

Vin alte încercări?...