duminică, 29 aprilie 2012

„Împăratul norilor” (1)

Vine, vine... Cine vine? Noaptea vine...
Te uită cum ninge... prier!
 Noaptea-i a luminilor orașului, ale oamenilor...
Norii grei ai iernii în armonie cu peisajul... contemporan
... și Tâmpa se pitește parcă...
 Degetele cerului încearcă să mângâie orașul pe creștet,
 devine parcă tot mai insistent...
... și degetele-s parcă diafane...
 Orașul pare-a-i mulțumi...




 Iluzie de soare... dispersat, de... soare lângă soare!

 E noapte naltă, naltă... Și un insomniac...
 Vine-o vreme când și Tâmpa-mbătrânește...
 Soare nehotărât și norii agresivi
 Oare va veni ploaia, sau cerul se joacă... impresionist?
 Te văd!, te văd!...
 Soare ludic somnoros și asigurări serioase...
 „Părea că printre nori s-a fost deschisă-o poartă...”
 Amurgul coboară peste Schei...
 Impresie. Apus de soare
 Șiruri, șiruri..., forme, forme...
 La Brașov, ca la Barbizon...


 Părea că arde cerul!
 Speranța! Doar speranța, speranța ne rămâne!
 Fireball
 Și Omul și Natura se joacă pe cerul ochilor mei,
... dar Firea e maestrul...
 Apus de soare
 Discret, dar maiestuos, spre sprânceana dealului trecea...
 Lupta stihiilor sub muritoare priviri
 Și tot veneau cohortele de nori...
Vremelnică victorie...
 Se pare că se sună adunarea!...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu