Am găsit, între glumele trimise de o persoană dragă mie, acest
crâmpei de viață foarte potrivit cu relația dintre clasă și diriginte.
AVERTISMENT: cui nu-i place să tacă și să-și înghită, în tăcere,
părerea:
„Copiii fac poze în clasă, iar profesoara încearcă să-i convingă să
comande fiecare o poză de grup.
- Ia gândiți-vă ce frumos va fi peste ani, să spuneți: 'Iat-o pe Monica,
acum e avocat' sau 'El e Mihai, acum este doctor'.
Din spate se auzi o vocișoară:
- Și aceasta este profesoara, a murit!”
Nu că-i tare gluma?? Nu că ni se potrivește ca mănușa??... la CATALOG sui generis..., numai bun de arhivat?
N.B. Acesta era ultimul comentariu la CATALOG... O fi fost o previziune?...
SCUZE!!! e postare mult frecventată. Probabil că mea culpa te atrage chiar şi pe tine, virtualule! Uşor explicabil, având în vedere că momentele de jenantă sinceritate ale scriptorului sunt savuroase pentru totdeauna-avizatul cititor, mare specialist într-ale întortocheatului suflet omenesc.
Important e că amândoi ne amuzăm, creând-o/cetind-o, convinşi fiecare că zâmbetul ironic din colţul gurii n-a fost perceput/interceptat/decodat de către naivul de... celălalt. Vezi? Mare câştig spiritual pentru amândoi, cu efect în (?...) statisticile blogului!
P.S. Cel mai câştigat dintre toţi este însă Inocentul, cel care ne priveşte candid şi nedumerit pe amândoi. Ce se distrează ăştia?!
Cel mai dezamăgit e Cârcotaşul amator de cancanuri. Ce chestie insipidă!!
„...să-mi alinți, / Brună fecioară a păcii adânci și cuminți, / Tropotul lung și mereu al galopului meu.” (Nicolae Labiș) „Caminante, son tus huellas / el camino y nada más; / Caminante, no hay camino, / se hace camino al andar. / Al andar se hace el camino, / y al volver la vista atrás / se ve la senda que nunca / se ha de volver a pisar. / Caminante no hay camino / sino estelas en la mar." (Antonio Machado)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu