pe coasta dealului au mai ivit o casă
cu gâze minunate de soare te petreci
se duce-ncet urciorul către izvoare seci
şi crângul înverzit se trage-ntr-o terasă
icoană-a zilei mă cuprinzi în braţe reci
rămâne-apoi iar coasta într-un dor de coasă
de-otavă romaniţă caprifoi de aer de mătasă
pe aripă de flutur azuriu de lângă mine pleci
încet timide iremediabil merg spre paradis
cu steaua iubirilor înfrigurate şi trecute
cu toate mirabilele apărute-odată-n vis
amurgul înroşeşte aspru poclada în volute
tehnologia de toate dar de toate a promis
doar tu stingher tot vieţuieşti în vremuri revolute
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu